De ce o mașină verde?

Aud ca prin ceață telefonul…sunetul acela pe care de multă vreme creierul meu îl identifică: „e dimineață, e ora trezirii!”. Sunt deja ani buni de când m-am auto-educat să nu mai apăs „amânare” și să mă ridic din pat atunci când aud alarma. Ca în transă, și așa cum fac la fiecare început de zi mă ridic din pat, deschid geamul și respir aerul proaspăt cu miros de verde! Trag perdeaua și încep învioarea: 15 minute de yoga. În copacul de lângă geam, aud niște păsărele care sporovăiesc vesel. Zâmbesc, comentează cel mai probabil rutina mea: cobra, pisică, un câine aplecat în față, un războinic…în timpul acesta pisicile mele erau deja pe geam cu gânduri necurate la adresa păsărilor. Doar Brownie - labradorul de culoarea brioșelor de ciocolată stătea liniștit la intrare în așteptarea plimbării ce avea să vină după cafeaua de dimineață.

Recunosc, nu simt deloc lipsa zgomotului mașinilor care în urmă cu doar câțiva ani făceau ca sesiunea de yoga să se desfășoare cu geamurile închise din cauza decibelilor și a poluării. Sute de mașini treceau prin fața geamului, și nici măcar micul parc ce stă între fereastra mea și șosea nu reușea să filtreze smogul și motoarele turate, nici nu mai vorbesc de claxoane! 

De când Bucureștiul a devenit un oraș complet verde și ambasadorul mișcării e-Mobility la nivel european, aceste istorioare par ceva de nivelul Science Fiction-ului. Acum în locul mașinilor cu zeci de ani vechime, care lăsau în urmă dâre de fum, negru și înecăcios, fiecare șosea pare necirculată: nici un miros și aproape nici un zgomot. Când înfloresc teii, orașul întreg se umple de mireasma lor, fără a fi nevoie să intri în parc sau să stai chiar sub un copac pentru a le simți parfumul, așa cum era pe vremea când automobilele nu erau în totalitate electrice. 

Aud piuitul esspresorului și mă duc să îmi pregătesc elixirul dimineții: o parte cafea, o parte lapte. Ies pe balcon - am uitat aseară geamurile larg deschise și briza ușoară de primăvară îmi trece prin păr. Mă așez pe fotoliu și mă uit lung în zare. Gândul mi se duce la momentul în care am decis să îmi schimb vehiculul. Era tot o zi de primăvară, însă orașul sufocat și încins te avertiza că urmează o vară toridă. Cei de la Auto Schunn, partener autorizat Mercedes-Benz, sărbătoreau 25 de ani de activitate pe piața auto din România. Am intrat pe poarta firmei și m-am îndreptat spre semnul „Vânzări auto. Deschid ușa și privirea îmi pică pe ceea ce știam în clipa aceea că va deveni prima mea mașină complet electrică: Mercedes-Benz EQC! Alb, cu jante de aliaj, oglinzi retrovizoare mari și un portbagaj în care intra lejer jumătate din casa! Perfecțiune sub formă de SUV. Mă întrept spre un reprezentat al firmei pentru a afla care erau avantajele și dezavantajele unei astfel de mașini. Pentru mine singurul dezavataj avea să fie așteptarea de câteva zile până să o pot conduce. Decizia a fost simplă!

Sursă foto: Auto Schunn, pentru site-ul SuperBlog

Sursă foto: Auto Schunn, pentru site-ul SuperBlog

Am plecat înspre birou extrem de încântată. Renunțam la mașina mea, avans pentru acel cavaler alb care avea să îmi devină partener pentru următorii ani. Legea aceasta a orașului complet verde, aducea alături de aerul curat și liniște, și oportunități pentru cei care doreau să își schimbe vehiculul. Eram ultima din firmă care mai folosea mașină hybrid - colegii mei fuseseră printre primii care renunțaseră la mașinile clasice, ce foloseau benzină pe post de carburant (unii încă se plângeau că fuseseră nevoiți să renunțe la cele pe motorină :))) ptiu, ce vremuri! :))). Acum doar când mergi prin țară, printr-un cătun în vârf de munte, pe drum vei avea ocazia să îți faci poză cu o „bătrânică”. România urmase rapid exemplul capitalei și marile orașe din toată țara, aveau să devină rând pe rând „verzi”, au urmat îndeaproape comunele, și recent satele. Acum organizațiile non-guvernamentale care luptau pentru un oraș curat și verde, se ocupă exclusiv cu plantări de panseluțe și de copacii. Sunt mândră să am o capitală, care din cel mai poluat oraș al Europei s-a transformat într-unul în care natura și grija pentru mediu fac parte din educația civică și din viața de zi cu zi a fiecărui locuitor. 

Brownie mă trezește din reverie cu un lătrat. Respir adânc! Mirosul de frunze umede de rouă, cu o ușoară tentă de liliac îmi inundă plămânii. „Te duci la alergat?” aud din ușă. „Azi, nu! Dar îl plimb eu pe Brownie”. Mă îmbrac, iau lesa și cu un labrador imens pe urme mă îndrept spre „Green”. Cine e Green? Mașina mea: Mercedes-Benz EQC de culoare albă cu inserții verzi, pe care le vezi doar dacă o privești dintr-un anumit unghi sau dacă stă în soare! Deschid portiera din spate pentru câine. Apoi mă urc la volan. Sunt 5 minute de mers pe jos până în parc, însă nimic nu îmi poate răpi plăcerea de a conduce - chiar și pentru un drum atât de scurt. Apăs butonul de „start” și singurul sunet care îmi face să vibreze membrana timpanică este muzica ce se aude din boxe, încet, în surdină! Zâmbesc și pornesc la drum! Zero emisii de carbon, zero poluare a aerului, ecologic, efient și ieftin! O zi frumoasă, e o zi pe care o începi cu aer curat! 

Acest articol a fost scris pentru competiția Spring SuperBlog 2019.