Notițe vizuale

După fiecare training, prezentare sau discurs unde folosesc facilitarea grafică primesc, inevitabil, întrebarea cum fac? Apoi apare feed-back-ul că trebuie să știi să desenezi. Acum multă vreme, după încercări repetate de a prinde un loc în clasa lui Nick Payne - omul care a dus facilitarea grafică în companii. Cursul se ținea doar o singură dată pe an și după ce doi ani la rând încercasem să fiu printre cei prezenți, în al treilea an am avut șansa să merg la training. Mulți dintre cei prezenți în sală nu aveau abilități artistice, însă cu toate astea la final fiecare putea să deseneze după dictare un întreg discurs. Așa că, singurul lucru pe care trebuie să îl faci e să te apuci de desenat orice și apoi să exersezi, zilnic. 

Read More

Ce înseamnă CMON?

Voluntariatul a fosteste și va fi o mare parte din viața mea, datorită lui am cunoscut, cunosc și sunt convinsă că voi cunoaște în continuare oameni minunați care fac lumea mai bună. Această activitate mi-a adus în cale echipa de la Centrul pentru Managementul Organizațiilor Non-Profit (CMON) - care după o cercetare a pieței ONG-urilor din România s-au decis să rezolve o problemă reală: dispariția organizațiilor de pe piața locală. Cum? Simplu, prin cursuri gratuite către ong-iști susținute de cei cu experiență, care au dovedit că se poate și care aveau exemple de bună practică, disponibile și numai bune pentru a fi folosite și de alții :). Un fel de schimb de experiență între ong-iștii din țară. 

Read More

Bridging the Gap

În perioada de pauză acută de la blog, vreau să ții departe de tine gândul că am stat și vegetat, pentru că nu am făcut-o! Și având în vedere că am multe lucruri despre care nu am scris și care poate ar putea avea informații valoroase am decis că ar prinde bine un număr ț de articole „n în 1” și prin care să ofer resursele pe care și alții mi le-au oferit mie. Așa fac partea din grupul de omuleți care se adună sub #SharingIsCaring :)

Read More

Toastmasters - o poveste despre povești

Mereu mi-au plăcut provocările! Acesta a fost și motivul pentru care, în urmă cu mai bine de un an am început să mă implic activ în povestea Toastmasters. De atunci, în fiecare luni, de la ora 19.30 pentru două ore îmi dedic timpul oratoriei și leadership-ului, alături de colegii din Idest (numele clubului unde activez). Pentru că am mai scris ce înseamnă, nu voi mai repeta :).

Read More

Ego-ul social

Zilele acestea am vorbit, în mai multe situații despre dependența noastră de viața socială, acel mic drăcușor care ne împinge să stăm cu mâna pe telefoane când ieșim la o cafea cu prietenii și care ne face ca în loc să ne uităm în ochii oamenilor și să le zâmbim, să alegem să le dăm un „Like” pe vreo pagină. Și uite așa, boala secolului nostru a devenit ego-ul social - adolescenții cad în depresie când nu au suficiente aprecieri la postări sau poze, am ajuns să plângem dacă fosta/ fostul își schimbă statutul din „single” în „in a relationship” sau dacă șeful ne dă „angry” la postarea despre întârzierea salariului.  Și, uite așa, peste noapte, imaginea noastră despre noi depinde de cum ne tratează alții pe social media. 

Read More

Pauza, fără cuvinte

Din timp în timp, îți prinde bine o pauză de la cuvinte...ca atunci când ai „roșu în gât” și doctorul îți sugerează să nu vorbești. Așa că, după mai multe luni în care am scris non-stop, am tras concluzia că scriu pe blog extrem de rar și m-am folosit de o situație apărută pentru a lua decizia dacă mai vreau sau nu să întrețin această ocupație.
 

Read More

Cuvintele unui scriitor

O vorbă înțeleaptă spune că dacă un scriitor se îndrăgostește de tine, vei deveni o poveste și astfel vei fi nemuritor. Asta este ceea ce numesc eu versiunea romantică a fi alături de cineva care obișnuiește să se joace cu literele așezându-le și reorganizându-le până când acestea formează o poveste. 

Partea realistă, este că orice spui în fața unui pasionat de scris, poate fi folosit într-o poveste. Ca drepturile Miranda, pe care le vedem în filmele americare: tot ce spui, poate și va fi folosit împotriva ta, doar că în cazul de față poate și va deveni un subiect de blog, de povestire scurtă, un capitor de roman sau niște rime, scrise pe un colț de hârtie, într-un moment de fericire/tristețe/îngândurare etc.

Din punctul meu de vedere, nimic nu poate fi mai frumos - să fii inspirația cuiva, este ceva ce te face special. Înseamnă că ai trezit în persona inspirată, acel ceva care îi ajunge la inimă, acolo unde își au locul de izvorâre cuvintele. Fie că faci scriitorul să râdă, să zâmbească, să plângă sau să tresară de tristețe totul pornește din interior - și asta înseamnă că i-ai atins aceea parte care îl face special și fără de care nu te-ai fi bucurat să îl ai alături. 

Așa că întreb TU pe cine ai inspirat azi? :)

Idei

Am scris și am șters mult începutul acestui post, pentru că deși un spot simplu mi-a scos ceva din suflet. Așa că fără să mai lovesc tastele, un clip frumos de la GE :), e perfect pentru o inspirație de vineri.


Oratoria - o artă ce se învață

Dacă îmi citești blogul, chiar și doar din noua casă, te-ai prins cumva că îmi place să vorbesc...în public :). Așa încât, anul trecut, când mi s-a lansat provocarea de a pune pe picioare un club Toastmasters (TM) în București, nu am dat în spate. După câteva luni de muncă, alături de alți 19 inimoși, pe finalul lunii mai am pus pe harta Toastmasters România clubul Idest.

Pentru că primesc mereu întrebări despre ce înseamnă Toastmasters și ce se întâmplă la aceste întâlniri am zis că un articol nu ar strica :)

Ce este Toastmasters? Este un club educațional care funcționează la nivel mondial în scopul de a își ajuta membrii să își îmbunătățească abilitățiile de comunicare, oratorie și leadership. Pentru miile de membri din toată lumea Toastmasters Internațional oferă un program de proiecte pentru comunicare și leadership construite să ajute oamenii să învețe arta de a ține discursuri, de a asculta și a gândi activ. Înveți în ritmul tău, după două manuale, asistat de un mentor și de restul clubului care îți acordă susținere. Altfel spus, un loc în care poți greși fără a fi judecat pentru că alături de tine sunt oameni care sunt în aceeași barcă cu tine :).

De ce recomand oricui să vină măcar de curiozitate la o ședință TM? Pentru că 90 de ani de istorie și mii de oameni care au devenit oratori mai buni datorită programului nu are cum să nu te facă curios (ă). Pentru că dacă ai probleme cu organizarea discursului sau cu varietatea vocală sau cu limbajul corpului din timpul unei secvențe de oratorie - în cadrul clubului le vei învăța pe reprize ajungând la terminarea primului manual să le stăpânești cu naturalețe. 

Dacă ți-am stârnit, cât de cât curiozitatea, fă-ți semn în calendar și te aștept în fiecare luni, de la ora 19.15 în zona Iancului (Caporal Baican Ionescu nr 24) la întâlnirile TM Idest - unde se conturează liderii!

Hărțuierea nu e același lucru cu i-hărțuirea?

Apariția internetului ne-a aruncat într-o lume în care dreptul de a călca cu bocancii peste oricine a devenit ceva normal. Mesaje dure aruncate, cu ușurință, în social media de la comentariile pe facebook, youtube sau bloguri până la mesageria privată, au început să pară ceva normal. Unele persoane consideră că fiind în mediul virtual ești la dispoziția lor și au dreptul de a te jigni, pune etichete și își da cu părerea chiar dacă nu te cunosc sau nu te-au văzut niciodată la față, fără a se gândi la nici un fel de consecință.

Citeam, zilele trecute, într-un articol despre o comparație cu venitul în vizită într-o casă și comportamentul din online. Dacă atunci când mergi în vizită, minimul de educație te împiedică să îi arunci gazdei cuvinte ca „grasă”, „proastă”, „urâtă” sau să te sui cu bocancii murdari de noroi pe canapeaua de culoare deschisă a celor care ți-au deschis ușa casei lor, de ce în mediul online lucrurile stau altfel?

Libertatea ta încetează în momentul în care începe libertatea celuilalt spunea o vorbă înțeleaptă, așa încât atunci când fiind pe internet începi să arunci injurii - poate ar trebui să te gândești cum ar fi dacă ai fi cel de la primire. Dacă străini - care nu te cunosc, nu știu ce fel de om ești și ce educație ai, ar face o coaliție prin care zi și noapte ar arunca cu noroi în tine - oare ar fi de bine? Dacă ți-ar judeca coșurile de pe față, kilogramele în plus sau în minus, ți-ar judeca postările, felul în care mergi sau te îmbraci? Și nu, așa cu o glumă, ci aruncând cuvinte dure ca:  "dispari", "dacă aș fi în locul tău m-aș sinucide" sau "omoară-te că să ne scapi de chinul de a te mai vedea".

Îmi aduc aminte, că în clasa a doua, atunci când mi-am schimbat școala am decis la alegerile șefului de clasă să mă abțin de la vot. Abia venisem, nu cunoșteam pe nimeni și nimeni nu voia să mă cunoască. La pauză, o parte din fetele care susțineau un anumit candidat m-au urmărit la baie și mi-au spus că dacă vreau să ajung întreagă acasă să mă duc să îi spun învățătoarei că o susțin pe X. Nu le-a interesat de ce alesesem să mă abțin sau dacă aveam vreo părere, pur și simplu au trecut la atac.  Nu m-am dus la învățătoare, însă, multă vreme de la acest eveniment amintirea m-a urmărit - au fost mulți martori atunci, însă nimeni nu a intervenit.  

Ei bine, poate crezi că astfel de lucruri sunt rare, însă ele se întâmplă chiar lângă tine, nu doar celor celebri. Și, chiar dacă nu ești tu cel care produce atacul, faptul că alegi să stai de o parte este la fel de rău ca și cum ai fi în rolul atacatorului. Oricât de puternică este o persoană, oricât de mult încearcă să ignore - ei bine, faptul că ceilalți preferă să fie doar spectatori, îngreunează lucrurile și mai rău nu schimbă nimic în lume în bine.

Cazurile de bullying cum le numesc americani și care se întâmplă și la noi, în școli, licee sau pe stradă ar trebui oprite! Oamenii care consideră că pot să arunce cu noroi, ar trebui puși la punct fără violență fizică sau verbală, de majoritate. Pentru a avea o societate, așa cum o dorim cei mai mulți, este suficient ca numărul celor care nu pleacă ochii și merg mai departe în astfel de cazuri să fie mai mare decât al celor care aleg să intre peste libertatea ta.

Mai jos, ai doar 3 filmulețe - cele care m-au inspirat să scriu acest articol lung și care s-ar putea să te facă să îți dai seama importanța pe care cuvintele o au, dar și că ar trebui să ne tratăm semenii așa cum dorim să fim noi tratați. 

Cum ți se pare? Ai dreptul să judeci? Dacă filmulețele alese ți-au ridicat un semn de întrebare, îți las și un articol despre ce poți face cu privire la a lua măsuri ca astfel de evenimente să fie cât mai rare.