A trainer' smile

Time passed and I a became an adult in the training room, the last to step in front of the class mates and the one with a pounding heart that could be seen through the blouse - I would've done anything not to step in front of the training room and have all the eyes stare at me. Don't even get me started about my body language.

Read More

Muzica - implicare civică

Când ești celebru și multă lume îți ascultă piesele, nu strică ca ocazional să te implici în a rezolva probleme sociale. Fie că ești afectat direct sau pur și simplu îți pasă de ceea ce se întâmplă în jurul tău, muzica are capacitatea fantastică de a depăși bariere și de a ajunge în cele mai ascunse unghere ale sufletului. Pentru că e important să fim parte din comunitate și să ne gândim la ce o afectează vreau să îți dau două exemple ale unor trupe care prin muzica lor au ales să tragă un semnal de alarmă către cei din jur.

Read More

Solidaritate între generații

Azi, pe lângă dans, Europa sărbătorește și Ziua Internațională a Solidarității între Generații. Cu această ocazie cei de la Centrul de Informare Europe Direct București (CIED) au organizat pe data de 27 aprilie un eveniment intitulat „Punte digitală între generații - Building bridges between old and new”.  Știindu-mă mai cu zvâc, prietena mea Eliza pe care am cunoscut-o la CMON, m-a întrebat dacă aș vrea să particip la un schimb de experiență între tineri și vârstnici. Practic, planul era ca în câteva ore de lecții intensive 15 seniori să învețe de la 15 juniori (membrii ai asociaților de tineret sau voluntari ai centrului) tainele computerului: de la navigarea pe internet, la verificarea rețelelor sociale și a poștei electronice. Suna incitant, plus că Eliza are numai proiecte faine, așa că am acceptat invitația.

Read More

Despre zile proaste și oameni buni

În seara aceasta, la un eveniment m-am întâlnit cu cineva cu o carieră în spate, care în urmă cu un an a participat la un training de al meu, din partea sponsorului proiectului. Este o persoană timidă, pentru care vorbitul în public este o tortură fizică care se lasă cu lacrimi și urme adânci. Împreună am reușit să lucrăm un pic la asta, încât să transformăm oratoria doar în tortură cu lacrimi, dar am scăpat de urmele adânci. Deci un progres :). Pentru mine să mă văd cu S. este mereu o plăcere care izvorăște de undeva din interior: fața îi strălucește, are cel mai sincer și larg zâmbet pe care l-am văzut la o femeie, iar vocea i se încălzește când vorbește despre pasiunea mea pentru training. Da, ai citit bine - când vorbește despre pasiunea „mea”, nu a ei. Când am intrat în sala mare, am căutat-o din priviri, pentru că zâmbetul ei mereu mi-l scoate pe al meu la iveală și aveam nevoie de asta. Ne-am văzut însă ceva mai târziu, când mi-a acordat una dintre cele mai strânse și sincere îmbrățișări primite în ultima vreme. M-a luat apoi să îi cunosc șeful căruia îi împuiase capul cu povești despre workshop-urile ținute de mine și despre pasiunea „mea”. Felul în care îi strălucea fața când vorbea despre tot, m-a șocat.

Read More

Ce înseamnă CMON?

Voluntariatul a fosteste și va fi o mare parte din viața mea, datorită lui am cunoscut, cunosc și sunt convinsă că voi cunoaște în continuare oameni minunați care fac lumea mai bună. Această activitate mi-a adus în cale echipa de la Centrul pentru Managementul Organizațiilor Non-Profit (CMON) - care după o cercetare a pieței ONG-urilor din România s-au decis să rezolve o problemă reală: dispariția organizațiilor de pe piața locală. Cum? Simplu, prin cursuri gratuite către ong-iști susținute de cei cu experiență, care au dovedit că se poate și care aveau exemple de bună practică, disponibile și numai bune pentru a fi folosite și de alții :). Un fel de schimb de experiență între ong-iștii din țară. 

Read More

Margaret Thatcher

Când ești pasionat de oratorie, investiția în tine începe cu lecții de respirație, dicție, ritm, voce și gramatică (dacă ai nevoie ;)) pentru că toate acestea te fac un vorbitor bun în public. Și, dacă nu realizezi despre ce înseamnă să investești în cele de mai sus, prin ore serioase de muncă, îți dau un exemplu care s-ar putea să te motiveze: Margaret Thatcher a fost supranumită Doamna de Fier. Puțini sunt cei care știu că în anii '70, fostul prim ministru britanic a luat lecții de la un antrenor de voce pentru modificarea timbrului și a tonalității. Acest lucru se pare că a modificat și viteza de vorbire, conform lui Max Atkinson, autor al cărții Stăpânii Vocilor Noastre (Our Masters' Voice): 

„Sistemul vocii umane este organizat în așa fel încât modificarea timbrului implică procese fiziologice care tind să încetinească viteza pe care o avem când vorbim.”

Cunoscută ca una dintre cele mai puternice voci ale vremii, fosta doamnă prim ministru, avea niște „triluri” nu prea demne de o persoană care dorea să inspire calmitate și autoritate. Așa încât, prin lecții îndelungate cu un antrenor de la Teatrul Național Regal din Londra, și-a transformat vocea de nevastă casnică cu accente isterice (acele tonuri înalte și ascuție) în momente de încrâcenare, în ceea ce avea să devină una dintre cele mai puternice sunete politice ale vremii. Printre exercițiile care au făcut-o să aibă un timbru de 46 Hz se numărau inclusiv cele de fredonare sau bâzâială. Exerciții pe care majoritatea oratorilor le folosesc la încălzire.

Mai jos, ai un film comparativ cu vocea nelucrată și cea lucrată, care în 1979 i-a adus câștigarea alegerilor în Marea Britanie. Amu, ce zici, facem niște lecții?

 

Vorbitul în public - un rău necesar

Prin anii 80, Seinfeld făcea populară gluma că moartea cedează locul 1 vorbitului în public, în topul temerilor oamenilor. Astăzi, cei care nu le prea au cu statisticile sau cu uitatul la serialele mai vechi de două zile popularizează acest lucru ca fiind un adevăr indubitabil. Ei bine, evenimentele din ultimii 10 ani: apariția facebook-ului, atacurile asupra Turnurilor Gemene și a lui Charlie Hebdo, au făcut ca glumele din anii 80 să rămână la nivel de stand-up, și atât. 

Oamenii sunt mai preocupați de faptul că cineva le-ar putea sparge parola contului personal de Facebook sau că ar putea să se afle în mijlocul unui atac terorist, decât de teama de a fi orator la o ocazie. Aceasta nici măcar nu mai intră în top 10. Acum că avem și o introducere scurtă zic să trecem la provocare!

Pentru mine vorbitul în public, am spus-o de nenumărate ori, a însemnat dezvoltare, încredere în sine, acumulare de cunoștințe și prieteni.  Am trecut, de mult peste neliniștea: „eu nu am despre ce să vorbesc” sau „nu mă simt pregătită”. Viața, în general, are un mod pervers de a te pune în situații pentru care, ghici ce? Nu ești pregătit! Și, cu toate acestea, de cele mai multe ori, nu dăm bir cu fugiții în afara sălii ci supraviețuim, uneori dureros și cu cicatrici, alteori cu fericire și zâmbetul pe buze. Dar, la finalul zilei, cea mai importantă concluzie este că am trecut și peste asta și dacă suntem destupați la mansardă mai și învățăm niște chestii utile pentru viitor! 

Filozofia de mai sus se aplică și în vorbitul în public, dacă nu faci primul pas, niciodată nu vei fi suficient de pregătit, niciodată nu vei găsi subiectul potrivit și „niciodată” se va transforma în cea mai bună scuză de a nu încerca să faci ceva pentru tine. 

Îmi vine greu să înțeleg pe cineva care nu pășește în lumina reflectoarelor, însă în același timp respect această decizie pentru că fiecare are dreptul la alegeri. Eu, pe de altă parte, în egoismul meu - aleg, mereu, să merg în față, chiar și atunci când nu mă simt pregătită și bătăile inimioarei îmi acoperă volumul vocii sau atunci când nu știu despre ce voi vorbi și sunt nevoită ca în timp ce sunt orator să îmi aleg și să ordonez tone de idei care au un singur tunel prin care trebuie să iasă, pe gând, una câte una - ca la școală. Fie că vorbim despre evenimentele de Public Speaking marca JCI, de oriunde din țară, sau de ședințele Toastmasters sau orice alt eveniment dedicat discursurilor, atunci când vine vorba despre a se oferi cineva voluntar din sală, sunt printre primii care ridică mâna. Pentru că cea mai bună pregătire este....nepregătirea. Adică improvizația - atunci când ai la dispoziție doar 20 de secunde pentru a organiza un discurs pe un subiect dat. Dacă ești începător aici ar fi momentul tău de glorie, apucă-l cu amândouă mâinile și bucură-te de el - îți va deschide ochii, te va face să treci peste frică și îți va aduce un mare zâmbet pe față.

Săptămâna trecută am asistat la 3 evenimente - unde vorbitul în public a fost rege: Clubul de Vorbit în Public JCI Buzău, Top Social Brands (despre care voi vorbi într-un articol viitor) și Public Speaking Support Group JCI București. Dacă la cel dedicat Social Media - unii dintre cei invitați pe scenă ar fi avut nevoie de niște lecții de vorbit în public (dicție, organizarea ideilor și a „ă”-urilor), la celelalte am văzut oameni care au refuzat șansa de a ieși în față pe motivul că nu a despre ce vorbi deși, pentru mine, era evident că au tone de subiecte de abordat. Însă, cum spuneam mai sus, alegerea este libertate fundamentală dar oare ce vei afla despre tine dacă pășești în afara zonei de confort? 

Te las cu acest articol și cu 3 alte provocări:
Răspunde la întrebarea: tu, dacă ai avea de ales, ai ieși să vorbești? 
Aruncă un ochi pe prezentările mele de pe Slide Share și trimite-mi un feedback :)
Invitație: vino la oricare dintre evenimentele despre vorbit în public și hai să discutăm :)

Relansarea Public Speaking Support Group

Îți povesteam despre Festivalul de Teatru pentru Elevi și Studenți OKaua, care a avut loc weekend-ul trecut la București, între două piese am fugit pentru a fi parte din relansarea evenimentului drag mie - Public Speaking Support Group. 

Multe dintre sâmbete le-am dedicat acestui proiect al JCI București - și datorită lui am câștigat experiență, mi-am descoperit pasiunile, dar am cunoscut și oameni de la care am avut de învățat în anii ce au urmat. Așa că, atunci când am auzit de repornirea progrmului dedicat celor care vor să învețe sau să exerseze vorbitul în public, nu aveam cum să refuz invitația. Am ținut un discurs dedicat pasiunilor - așa cum se recomandă în orice carte pe acest subiect :).

Cu apetitul deschis, următoarea dată pe 16 mai voi fi amfitrionul ediție, deja mi-am scos lecțiile de dicție și de respirație de pe vremea perfecționării pentru a le împărtăși cu cei care vor veni la eveniment. Sunt foarte curioasă să văd ce îmi va rezerva sala :) 

Discursuri via Skype

În aceste momente, la Buzău are loc un regal de discursuri pe cele mai variate teme. Clubul de Vorbit în Public JCI Buzău este printre cele mai vechi proiecte ale organizației și de anul acesta capătă noi dimensiuni și ceva super interesant numit gamificare. Un concept venit de peste mări și țări este coborât din jocurile video, unde în funcție de abilitățile tale crești în rang sau urci la un nivel superior al jocului. Ei bine, gamification - cuvântul în engleză care ți-ar putea fi mult mai familiar decât cel în română, va avea un loc de cinste în ceea ce înseamnă Clubul de Vorbit în Public JCI Buzău.

Deși, eu am rămas la capitală, sunt alături de echipă via Skype și pentru prima oară voi ține un discurs cu ajutorul acestei platforme. O provocare extremă pentru mine, mai ales că nu mă voi putea folosi de non-verbal, nu voi simți energia sălii și nici nu voi cuprinde cu privirea toată audiența - oricât aș vrea eu.

Recunosc că dacă aș fi fost la locație ar fi fost o poveste extrem de interesantă de țesut având pictura frumoasă ca prezență alături de mine pe scenă.

Mulțumesc Simonei Andrei pentru poză și lui Liviu Vasilescu pentru chestiile tehnice, organizatorice și statornicia de care a dat dovadă. Pe mine mă vezi în imortalizare, mică în cutia de aluminiu de pe masă, îți povestesc mâine despre experiență, acum intru în direct.