Viața, ca o pană de chitară

Mi-a plăcut întodeauna să merg la concerte - cred că acolo vezi cu adevărat valoarea unei trupe. Pe album, știi bine, sună așa cum sună după ce a trecut prin muuulte mânuțe de editare, pe scenă însă...e mai greu - acolo ori ești bun și se vede, ori ai un sunetist bun care știe să dea play când trebuie.

De Andrei Găluț, aflasem pe vremea când aveam televizor și umblam creanga în dreapta lui Dan Fințescu să fac concerte de lansare a Băncii Roz. Știam că băiatul acela avea un viitor, pe lângă faptul că le cânta bine, avea o personalitate fantastică care mergea dincolo de ecran. În 2012 am aflat că urmează să lanseze cu trupa lui - Goodbye To Gravity - primul album.

Ascultasem o piesă sau două - acum nici nu mai știu cum, însă mi-a plăcut mult cum suna, așa că mi-am luat bilet și am mers în Silver Church la lansare. Băieții ăștia sunau la fel de bine ca pe album...sunet curat, versuri geniale și muult rock - pe sufletul meu. Nu am stat până la final, jumătății mele i s-au părut prea duri, mie mi-au sunat perfect - am plecat acasă plină de energie. În urma acelui concert m-am ales cu o pană de chitară (cu logo-ul lor) și cu niște oameni mișto. Când Mishoo mi-a dat like la postarea în care le lăudam concertul, am zâmbit laaarg și cu tot sufletul.

La lansarea celui de al doilea album...nu am mai ajuns. Și, poate undeva cumva cineva a vrut ca lucrurile să stea așa. Nu am vorbit și nici nu voi scrie despre ce s-a întâmplat pe 30 octombrie - s-a vorbit prea mult și s-a făcut prea puțin. Cuvintele mele sunt prea sărace, iar sufletul prea greu.

Însă, de astăzi am ocazia să îi ascult din nou pe băieți zi de zi - oriunde, pentru că albumul lor Mantras of War a intrat în posesia mea (Mulțumită lui Pantilimon care l-a căutat cu sârg mai bine de 3 săptămâni).  Mi-au căzut ochii pe un mic autocolant negru de pe țiplă: "Ajutăm COLECTIV.  TOATE profiturile le revin celor afectați de incendiul din #Colectiv".......

Sună atââât de biiine, măi băieți! Acolo sus: Mishoo, Pascu, Vlad și Bodgan să fiți super și extraordinari de mândri de ce ați lăsat, prea devreme, în urmă. Aici. lângă noi ceilalți Andrei să fii, în continuare, un luptător și un supraviețuitor! Eu voi duce zi de zi în suflet și în minte, mereu mesajul vostru, al tuturor: ziua în care renunțăm este ziua în care murim.

 Sursă foto: Iulian Văcărean (Facebook)

Sursă foto: Iulian Văcărean (Facebook)