A trainer' smile

Acum multă vreme într-o sală de clasă, eram copilul care stătea în spate, care avea inima plină de speranța că nimeni nu îl va nominaliza și se putea crede invizibil - orice numai să nu fie nevoie de a ieși în fața clasei și a avea toți ochii ațintiți asupra mea.

Timpul a trecut și am devenit un adult într-o clasă de training, ultimul care ieșea în față și cel căruia îi bătea atât de tare inima încât vibrația pulsului făcea bluza să tremure - aș fi făcut orice pentru a nu păși în fața clasei și a avea toți ochii ațintiți asupra mea. Nici nu vreau să încep să vorbesc despre limbajul non-verbal.

A venit o clipă în care mentorul și liderul care mă inspira, mi-a oferit șansa de a merge în fața a aproximativ 100 dintre colegii mei și de a le vorbi. Cu greu îmi aduc aminte cuvintele însă știu că acela a fost momentul în care mi-am aflat una dintre vocații - vorbitul în public. Pentru că în ciuda tuturor emoțiilor care mi-au întunecat amintirile 2 lucruri au rămas cu mine - privire și zâmbetele lor - nu acelea de superioritate, ci acelea de încântare. Acela a fost momentul meu „AHA” când mi-am făcut o promisiune: niciodată să nu mă dau în spate atunci când am o provocare - într-o sală de training, de școală sau în viață. Și atunci a început relația mea cu vorbitul în public. Șase luni mai târziu mă înscrieam la un curs de Train the Trainers și eram mereu prima care pășeam în fața clasei. Atunci a început relația mea cu trainingul.

6 ani mai târziu, trainingul și oratoria sunt constante în viața mea. Așa că atunci când am primit invitația de a facilita un training despre Social Media în bootcampul de iarnă Toastmasters, o combinație între oratorie și training, am acceptat instant. Cu aprox 30 de oameni, într-o sală de conferințe, lângă Brașov într-o zi însorită de iarnă am început să vorbim instagram, dark social, white social, implicare, promovare organică, dezvoltare de conținut și multe alte lucruri.

A long time ago in a class-room, I was the kid at the back of the room, that had the heart fled with hope that nobody will point at and could pretend to be invisible - anything just not to step in front of the class and have all the eyes stare at me. 

Time passed and I a became an adult in the training room, the last to step in front of the class mates and the one with a pounding heart that could be seen through the blouse - I would've done anything not to step in front of the training room and have all the eyes stare at me. Don't even get me started about my body language.

A moment came when my mentor and the leader that was inspiring me, gave me the chance to step in front of almost 100 of my colleagues and speak. I can hardly remember my words but now I know that that was the moment when I found one of my vocations - public speaking. Because even with all the nerves and emotions that clouded my memories two things stayed with me - their eyes and their smiles - not the patronising kind, but the delighted one. That was my ”AHA” moment and when I made a promise to my self: never back down a challenge - in the training room, class room or in life. And that is when my relationship with public speaking started. Six months later I was doing a Train the Trainers course and I was always the first to step in front of the class. Then my relationship with the training started.

6 years later, training and public speaking are constant in my life. So when I receive an invitation to facilitate a Social Media training in the Toastmasters' Winter Bootcamp, a mix of public speaking and training, I accepted at once. With aprox. 30 people in a conference room, near Brașov on a sunny winter Saturday we started to talk instagram, facebook, meetup, dark social, white social, involvement, organic reach, content development and so many other things.

În calitate de Vicepreședinte de Relații Publice al unui club Toastmasters ai ocazia de a învăța și practica și încerca orice îți vine în minte - poți afla despre strategie, acces organic și plătit, crearea de conținut și multe alte chestii care te pot ajuta în carieră, poți greși și învăța din asta fără presiunea unui șef sau a unei companii care ți-ar arăta ușa. De fapt, una dintre cele mai frumoase părți ale voluntariatului într-o organizație mare care are diferite departamente este că poți „gusta” din toate și să vezi ce îți place, și poate după o perioadă îți poți schimba cariera datorită celor descoperite. „Clasa” mea era un amestec de participanți care știau puțin, ceva sau deloc despre cum să folosești Social Media pentru a atrage oamenii. Așa încât treaba mea era să găsesc o modalitate creativă de a îi face pe toți să simtă la final că au învățat ceva nou. Și cum nu le puteam prezenta acest clip, a trebuit să merg pe calea clasică, veche și nu chiar atât de plictisitoare a unei prezentări keynote.

As a VicePresident Of Public Relations in a Toastmasters club you have the opportunity to learn and practice and try whatever your mind sets - you can find out about strategy, organic and paid reach, content creation and so many other things that can help you in your career, you can make mistakes and learn from them all without the pressure of a boss or a company that would show you the door. Actually that is the best part of being a volunteer in a big organisation that has different departments - you can ”taste” all of them and see what you like, and maybe after a while change your career due to this discovery. In my ”class” where a mix o participants from those who knew a little, some or none at all about how to use social media to attract people. So my job was to find a creative way to make them all feel that at the end all received something new. Since I could not play them this song, I went with an old, classic and so not boring keynote presentation.

După aproape două ore de discuții digitale, am petrecut altă oră răspunzând la întrebări și găsind soluții pentru strategia lor de Social Media. Am primit mail-uri și mesaje private pe fb în zilele următoare, deci îmi place să cred că mi-am atins obiectivele acestui training. Când ești trainer voluntar tot ce ai la finalul zilei este energia, zâmbetul și sentimentul de fericire din interior care te alimentează pentru săptămâni. 

Cum zâmbesc mult, am primit un bonus la acest weekend: unul dintre Master Trainerii Dale Carnegie a participat în sală. Cu ani în urmă prima mea experiență de training a fost în clasa lui, și a fost pentru mine o inspirație în anii ce au urmat. Așa că am avut ocazia să îl „chestionez” pentru un feedback al unui maestru către un junior, sunt norocoasă sau sunt norocoasă? :) Mi-a spus două lucruri: unul tehnic și al doilea (pe care l-am luat ca pe unul pozitiv) că am foarte multă energie.

After almost two hours of digital talk, I spend another hour answering to the questions and find solutions with the participants for their SM strategy. I received mails and private mess via facebook in the following days, so I like to think that my objective for this training has been checked. When you are a volunteer trainer all you have at the end of the day is the energy, smile and happy feeling inside that can fuel you for weeks. 

Since I smile a lot, I got a bonus for this weekend: one of the Master Trainers from Dale Carnegie was in my class. Years ago my first training experience was in his class, and he was an inspiration for me during the years that followed. So I got to pick his brains for a feedback from a master to a a junior, am I lucky or am I lucky? :) He told me two things: one was related to a technical thing and the second (which I took it as a positive feedback) that I have to much energy.

Ei bine, am multă energie dar acest lucru este posibil pentru că iubesc ceea ce fac și sunt suficient de norocoasă să lucrez înconjurată de oameni care mă inspiră zilnic. De la locul de muncă într-o companie de IT, la ONG-uri, de la șefii mei care îmi susțin și încurajează nebunia la colegii care râd la glumele mele - am motive să zâmbesc zilnic, chiar și atunci când nu simt că aș putea să o fac. Deci presupun că au dreptate când spun: găsește ceea ce iubești să faci și nu va mai trebui să muncești o zi în viața ta. Asta îți doresc și ție!

Well, I have a lot of energy but that is possible because I love what I do and I am lucky enough to work surrounded by people that inspire me daily. From my job in an IT company, to the NGO's, from my bosses that support and encourage me and my craziness to my colleagues that laugh at my jokes - I have reasons to smile every day, even when I don't feel like to. So I guess what they say is true: find what you love to do and you will not have to work a day in your life. I wish it to you, too if you are still searching!