Rupe bariera tăcerii

Nicăieri în lume problema abuzului nu este eradicată, în continuare există femei care stau alături de bărbați care consideră că maltratarea este o dovadă de iubire sau copii care sunt nevoiți să suporte violența de la unul sau poate chiar de la amândoi părinții. Dacă în cazul adulților totul ține de acceptare și de psihologie, în cazul copiilor - aceștia nu au nici o alegere în a rămâne sau a pleca dintr-o relație abuzivă. Peste ani, unii ajung chiar să fie abuzatori pentru că ajung să considere că bătaia este parte integrantă din a îți arăta iubirea sau pentru că nu au văzut altă modalitate de exprimare.

Cred că singura modalitate de a eradica acest lucru este educația, la școală, la birou, pe stradă sau la evenimente dedicate. Informația este o armă puternică, la fel ca în cazul discursului instigator la ură - avem nevoie de cât mai multe campanii care să combată violența, mai ales la copii.

Poate crezi că doar aplicarea zicalelor „unde dă mama crește” sau „bătaia e ruptă din rai” înseamnă violență. Ei bine, nu, puterea cuvântului este, și aici, extrem de importantă. Gândește-te cum te simți când cineva țipă la tine și ce energie ai după...acum imaginează-ți ce înseamnă să ai 5 ani și să primești urlete de la cele mai importante persoane din viața ta: mama și tata. Adulții la care te uiți cu admirație și cărora dorești să le semeni când ajungi „mare”. Știu, părinții vor veni și vor spune că este greu de înțeles și extrem de ușor de judecat de pe margine, că cei mici apasă exact butoanele care duc adultul epuizat și obosit la limita răbdării. Însă, pentru cel mic, lipsit de filtrele pe care noi ca adulți le avem cu sutele iau totul ca atare. Pentru ei nu există scuza „oboselii”, „stresului” sau „nervozității acute”, pentru prichindei cuvântul este cuvânt și devine extrem de rapid armă care poate lăsa urme adânci, pe care trecerea timpului nu le vindecă mereu. 

Fiecare adult, cu probleme de comportament, relaționare sau personalitate este un copil care la un moment dat a fost o țintă - a cuvintelor dure, a palmelor, a impunerii dorințelor părinților peste dorința celui mic, doar pentru că adulții „știu mai bine”. În multe din cazuri, atitudinea nu se schimbă nici când juniorii ajung la maturitate.

Cei de la Unicef, au la nivel mondial o campanie de conștientizare a violenței verbale și fizice asupra copiilor, iar filmulețul celor din Uruguay pe acest subiect a devenit viral în toată lumea. Și nu vorbim doar despre conștientizare ci și despre a acționa. Pentru că cele de mai sus: țipetele, palmele sau violența psihologică fac parte din viața de zi cu zi a unora dintre copii lumii, este nevoie de implicare și de dorința de a nu întoarce fața de la aceste cazuri. Dacă ești martor la așa ceva, ia atitudine!