Muzică sau zgomot?

Fiecare dintre noi are o trupă de suflet, care
i-a marcat copilăria sau adolescența. Pentru mine, Roxette a însemnat coloana sonoră a primei mele îndăgosteli adolescentine, apoi a primei dezamăgiri în dragoste, chiar și a celei mai recente :)). În iulie 2012 am plecat în gașcă, la Cluj pentru a îi auzi, îmi aduc aminte și acum că primele trei melodii mi-au gâdilat timpanul având lacrimi în ochișori. Avem un gol imens în stomac și părea parcă rupt dintr-un vis că în sfâșit îi aud. Deși, cu inima în bucăți fiind într-o perioadă gri a unei relații care aveam să îmi dau seama peste ceva ani că nu era ce trebuie - am cântat fiecare piesă ca și cum ar fi fost compuse cu și despre mine. Am privit cu admirație o Mărie - supraviețuitoare și un Per care încerca să țină sus genială trupă.  Versurile de la „Come back before you leave” sau „Silver Blue”, îmi apar ocazional în minte și mă trezesc fredonând. Mi-am dorit tare să îi văd pentru a doua oară, pentru că a îți vedea idolii copilăriei cu ochii adultului este un moment pe care vreau să îl retrăiesc de câte ori posibil. Însă, având în vedere că starea sănătății lui Marie și ceea ce înseamnă oboseala unui turneu de calibru mondial nu se pupă, rămân în continuare cu ei pe ipod și din vreme în vreme, cu amintirile unui weekend prelungit la Cluj. 

Each of us has a soul band, which
marked his/her childhood or adolescence. For me, Roxette's music meant a soundtrack of my first adolescent crush, then the first disappointments in love, even for the most recent one :)). In July 2012 with friends, I went to Cluj to hear them, I remember now that the first three songs tickled my ear drums and brought tears in eyes. I had a huge void in the stomach and everything seemed like was part of a dream I had of hearing them. Although, with my heart into pieces being in a gray period of a relationship, I was to realise over the years that that was not what it suppose to be - I sang every song as if it were composed by and about me. I watched with admiration ă Marie - a survivor and a Per that was trying to keep up a brilliant band. The lyrics to "Come Back Before you leave" or "Silver Blue", occasionally pop to my mind and I wake up humming. I wanted so much to see them a second time, because seeing your childhood's idols with the eyes of an adult is a moment that I want to relive whenever possible. But, given that Marie's health and the fatigue that a world tour of a big caliber brings - the two not going well together, I remain with them on my ipod and from time to time with the memories of a long weekend in Cluj

 Credit foto: Joey Kyber for Pexels

Credit foto: Joey Kyber for Pexels

Articolul vine în urma unei discuții, a unei priviri și a unei plimbări ce mi-a adus aminte de trupă. Obsesia zilelor acestea ploioase - este trupa pe ale căror versuri am iubit, plâns, râs, mers prin ploaie și crescut.

Care e trupa alături de care ai devenit adult?

This comes from a discussion, a glance and a walk that remembered me of the band. Obsession of rainy days - is the band on whose lyrics I loved, cried, laughed, walked through the rain and grew.

What was your band that you grew up with?