O poezie?

Încerc să citesc cât de mult pot, de când mi-a crăpat kindle-ul am mereu pe telefon, pe laptop, pe ipad cărți și când timpul îmi permite, indiferent de ce dispozitiv mă însoțește - citesc câteva rânduri, engleză, română, mai nou mi-am luat cărți în spaniolă și ziare în germană - ce mai, o nebunie! Dar, citesc, chiar și dacă doar pentru 3 minute și 15 rânduri (sau 2 rânduri dacă vorbim de germană :))). 

De ce? Pentru că mă ajută să am un vocabular bogat, să folosesc 17 sinonime pentru un cuvânt când vreau să mă exprim. Pentru că fiecare carte mă poartă în altă lume, un univers diferit, diverse vieți. Pentru că aflu lucruri și îmi găsesc inspirația.

O dată pe săptămână îmi impun să citesc o poezie - așa de dragul exercițiului pentru a îmi păstra materia cenușie suplă. Dar când am câte un moment în care nu sunt eu sunt două poezii la care mă întorc mereu, prima despre care îți voi povesti azi este „Phenomenal Woman”, de Maya Angelou. Ritmul, cuvintele, energia pe care o degajă mă fac mereu să am zâmbetul pe buze, așa că dacă cumva ești printre cei pe care lunea îi lovește, citește :)

I try to read as much as I possible can, ever since my Kindle died, on my phone, on the laptop, on the ipad I always have books and when time allows it, no matter of the device I have along with me - I read a few lines, English, Romanian, recently started to have books in Spanish and newspapers in German - crazy, I tell you! But, I read, even if it is for 3 minutes and 15 lines (or 2 if we talk German :)))

Why? Because it helps me grow my language base, allowing me to use 17 synonyms for only one word when I want to express my self. Because every book takes me to a different world, another Universe, other lives. Because I find out things and my inspiration.

Once a week it a self impose request to read poetry - just for the exercise of my grey matter in order to keep it slim. But from time to time when I have a moment when I don't feel like my self, I always turn to two poems, the first I am telling you about is ”Phenomenal  Woman” from Maya Angelou. The rhythm, the words, the energy that it disengages brings me a smile on my face, so if you are one of the people hit my Mondays, read up :)

 Sursă: Pexels

Sursă: Pexels

Phenomenal Woman

Pretty women wonder where my secret lies. 
I’m not cute or built to suit a fashion model’s size   
But when I start to tell them, 
They think I’m telling lies. 
I say, 
It’s in the reach of my arms, 
The span of my hips,   
The stride of my step,   
The curl of my lips.   
I’m a woman
Phenomenally. 
Phenomenal woman,   
That’s me. 
I walk into a room
Just as cool as you please,   
And to a man, 
The fellows stand or
Fall down on their knees.   
Then they swarm around me, 
A hive of honey bees.   
I say, 
It’s the fire in my eyes,   
And the flash of my teeth,   
The swing in my waist,   
And the joy in my feet.   
I’m a woman
Phenomenally. 
Phenomenal woman, 
That’s me. 

Men themselves have wondered   
What they see in me. 
They try so much
But they can’t touch
My inner mystery. 
When I try to show them,   
They say they still can’t see.   
I say, 
It’s in the arch of my back,   
The sun of my smile, 
The ride of my breasts, 
The grace of my style. 
I’m a woman
Phenomenally. 
Phenomenal woman, 
That’s me. 

Now you understand
Just why my head’s not bowed.   
I don’t shout or jump about
Or have to talk real loud.   
When you see me passing, 
It ought to make you proud. 
I say, 
It’s in the click of my heels,   
The bend of my hair,   
the palm of my hand,   
The need for my care.   
’Cause I’m a woman
Phenomenally. 
Phenomenal woman, 
That’s me.

 

Source: https://www.poetryfoundation.org/poems-and-poets/poems/detail/48985