Inteligența emoțională

Dacă mă citești, știi deja despre Oratorica și colaborarea mea cu cei de la ASCIG. Anul acesta mi-au oferit oportunitatea de a ține un workshop pe un subiect tare drag mie - inteligența emoțională. Cu două zile înainte, Zoia Zernescu a ținut în fața studenților înscriși în program un seminar cu același subiect. Duminică partea de aprofundare prin joacă mi-a revenit mie. Și uite, așa după doar câteva ore de somn m-am pus pe exerciții alături de 40 de tineri.

 Sursă: Oratorica

Sursă: Oratorica

Spuneam, mai sus, că inteligența emoțională îmi este apropiat sufletului, asta pentru că în urmă cu mulți ani într-o clasă de curs cineva mi-a deschis mintea și sufletul spre ce înseamnă să îți înțelegi emoțiile și felul în care acestea fac parte din tine - totul pentru a înțelege emoțiile celorlalți și cum acestea stau la baza reacțiilor. 

Pentru cei care doresc să aprofundeze subiectul, un început - mai greoi (din punctul meu de vedere), dar extrem de cunoscut este cartea tăticului EQ-ului - Daniel Goleman. Însă, poți găsi o grămadă de articole pe internet care să îți explice cum stă treaba. În mare, în funcție de autorul pe care îl citești vei afla (dacă nu știi deja) că există 5 inteligențe: cea clasică, numită și academică (aia din neuron), cea emoțională (sentimentele), spirituală (zeități și altele), artistică și fizică (alimentație, sport și practic, corpul cu funcționarea lui), alții vor spune 8, alții 16, însă totul pornește de la cap și merge la suflet, stomac, mâini și picioare - dacă e să mă întrebi pe mine :) așa că eu merg pe zona de 5.

Fiecare poate fi educată, stimulată și, odată înțeleasă, poate fi folosită pentru a ne face o idee mai clară asupra noastră, dar și asupra celor din jurul nostru și a reacțiilor lor. Însă, cea emoțională este una dintre cele mai importante având în vedere că emoțiile ne fac să reacționăm zi de zi.

Așa că obiectivul workshopului meu de duminică a fost ca prin joc să trezesc emoții în participanți și să îi fac să le înțeleagă. Așa, la plecarea din sală deja mușchiul emoțional să fie mai puternic. Împreună am trăit povești personale, am spus povești și am discutat bariere - la final, fiecare și-a ales cu ce a plecat din sală :). Eu am plecat cu un zâmbet mare pe față, în ciuda oboselii acumulate care mă lovea în tâmple, pentru că am reușit să trezesc în mai multe căpșoare curiozitatea despre emoțiile lor și ale celorlalți. Așa că pentru mine duminică a fost o zi de excepție, cu împliniri.

Tu, cu ce te ocupi zilele acestea?