Cronica unui concert de grădină

După Urma, pe care știi că îi urmăresc oriunde prind ocazia de a îi asculta live, Grimus sunt cea de a doua trupă pe care, dacă locul, timpul și finanțele îmi permit nu îi ratez. Pentru că fiecare oportunitate de a îi vedea, îmi oferă un nou subiect de poveste muzicală, în care neuronul meu nu trebuie să caute după metafore pentru că acestea vin naturale, de parcă notele îmi servesc inspirație. 

După concertul aniversar din februarie, am molipsit-o și pe Madds cu muzica lor, așa că atunci timp de două săptămâni am ascultat pe repeat piesele lor și le-am dedicat playlist-uri matinale care să ne însoțească în trafic. Ba o perioadă, vorbeam în versuri din piesele lor - un joc de-al nostru pe care îl facem la fiecare trupă care ne atinge sufletul. 

Ți-am povestit anul trecut cum m-am îndrăgostit și reîndrăgostit de ei, în februarie mi/ți-am readus aminte de ce simt fluturi în stomac când vine vorba de ardeleni și uite cum, azi revin cu un nou articol pe temă muzicală...tot despre Grimus! :)

Într-o viață anterioară cel mai probabil am trăit undeva în jungă, pentru că deși urăsc să dorm la cort, ador să petrec timp în aer liber. Și dacă timpul acesta are legătură cu muzica, atunci spun de două ori „DA”. De data aceasta rețeta unei seri în natură suna cam așa: casă construită pe vremea lui Cuza, grădină, muzică bună și prieteni. Clar, nu aveam cum să ratez. Am ajuns în jur de ora 17 și așa am avut ocazia să asist la probele de sunet și distracția unor oameni cărora le place ceea ce fac :). Plus, să suprind momente geniale care se întâmplă întodeauna departe de ochii ațintiți pe scenă.

Un lucru pe care nu l-am menționat până acum când vine vorba despre cei de la Grimus este punctualitatea. Nu știu cum ești tu, însă eu apreciez maxim când trupă intră pe scenă la ora anunțată și apreciez când fac totul ca cei care au plătit biletul să se simtă apreciați. După câteva zeci de minute cu cei de la Sophisticated Lemons - într-o nouă formulă care a sunat super bine, a venit momentul în care ardelenii or urcat pe scenă, pentru a ne oferi versiunea acustică a pieselor preferat. Peluza plină de la juniori la vârtsnici - toți veniți acolo pentru a se lăsa purtați de răcoarea oferită de verdele din mijlocul pădurii și vibrația timpanelor oferită de notele lansate de trupă.

Supriza serii a fost prezența Alexandrei Ungureanu care a venit pe iarbă, alături de Bogdan, pentru a cânta o piesă, apoi plimbările vocalului până pe scaunul din spatele nostru de unde ne-a mobilizat să ne alăturăm lui în fredonarea cover-ului Crazy. Am avut noroc cu i-phone-ul Mădălinei care nu s-a lăsat și a imortalizat super poza momentului.

Universul recomandă măcar o dată pe săptămână să găsești un loc în mijlocul haosului pe care orașul ți-l oferă la orice pas, să te deconectezi de toate lucrurile pe care le ai în așteptare, să fii înconjurat de oameni care te fac să zâmbești din suflet și să îți lași urechea să fie pătrunsă de linii melodice care îți ating fluturii din stomac. Pentru mine o astfel de dată a fost concertul acustic a celor de la Grimus, mulțumesc Madds și D. că nu m-ați lăsat singură să mă pierd în pădure!

Apasă Play și relaxează-te!