MaLaJo

A trecut mai bine de o lună de când, mă trezeam în patul meu după ce timp de mai bine de două săptămâni îmi pusesem capul pe perne poloneze. Am lăsat să treacă timpul pentru a mi se sedimenta ceea ce a însemnat proiectul Many Languages of Journalism (MaLaJo). Experiența în care cei de la Asociația Young Initiative m-au trimis, este încă proaspătă.

La întoarcerea în țară bagajele mele au decis că mai vor să viziteze Europa, așa că am rămas acasă cu doar 2 cămăși (din cele 5) și o pereche de pantaloni (dintre cei 5), însă totul era ok pentru că și tenișii mei favoriți erau în bagaje. Nu a fost cu supărare, din contră pentru mine este o povestire haioasă, având în vedere că este prima de acest gen :). Însă, nici măcar această întâmplare nu a putut umbri încântarea pe care #MaLaJo mi-a dat-o. Organizatorii proiectului din Polonia au ridicat ștacheta așa de sus încât va fi nevoie de eforturi supraomenești pentru ca cineva să o depășească, chiar și când acel „cineva” este „je”.

Tocmai pentru că e dificil de exprimat în cuvinte ceea ce a însemnat acest proiect, m-am gândit că ceea ce am lucrat în perioada cât am stat în Zakopane îți va spune mai bine povestea proiectului și a oamenilor pe care i-am cunoscut cât am fost acolo.

Over a month has pas, since I woke up in my bed for the first time, after resting my head for more the two weeks on Polish pillows. I allow the time to pass in order to get a straight image over what Many Languages of Journalism (MaLaJo) meant. The experience that the team from Asociația Young Initiative sent me, is still fresh.

Returning home, my luggages decided to stay for a longer voyage in Europe, so I was left home with only 2 shirts (out of the 5) and one pair of trousers (out of 5), but everything was ok because even my favourite pair of sneakers was also in the bag. But no worries, from my point of view is another funny story to be told since is my first one of this kind :). But, not even this happening could make me change my inner delight of being part of the #MaLaJo project. The Polish Team rise the bar so high with their organising abilities that it will take super hero power to somebody in order to be able to go over that. And when I say „somebody” that somebody it will be „je”.


Preciously that is so hard to find the words what the project meant, I thought that the materials that we made in our staying in Zakopane will tell you a better story of the project and the people that I meat while I was there.

Filmul / the Movie