Dragon din nor albastru

Era târziu, era însă prea obosită să poată dormi așa că la întrebarea „vrei să ne plimbăm cu mașina?”, a răspuns afirmativ. O făcea să râdă, fără a părea că stăruie asupra unui subiect și deși oboseala și nervii de peste zi erau prezenți undeva ascunși departe de suprafață, cuvintele lui îi păstrau zâmbetul pe chip. El părea că nu observă lupta și din când în când se mira de râsul ei. Nu i-a zis unde merg, însă au ieșit din București și la un moment dat a oprit pe marginea unui drum.
„- Coboară!”
„- Aici, în mijlocul pustietății...?”
Zâmbind la nebunia lui, a deschis portiera și și-a ridicat privirea spre cer...era senin și plin de stele, iar lună plină care îi învăluia în lumina ei o chema, așa că i s-a alăturat lui - doi străini, pe un drum uitat de civilizație, în liniște, într-o noapte plăcută de toamnă târzie. Și-a oferit răgazul de a observa cerul, de a se lăsa legănată de vântul ușor și de a privi zâmbind luna...undeva, în interior era din nou copil - acel prichindel care ar fi putut sta cu orele uitându-se pe cer, și descoperind animăluțele, formele și dragonii pe care norii îi desenau special pentru ea. Cine ar fi crezut că o plimbare în miez de noapte o va transfera cu secole în urmă, la copilul care se bucura de dragoni azurii și amiciții de o zi? Prietenia poate fi o plimbare cu mașina, momente de uitare la lună sau forme din nori sau un telefon în miez de noapte în care suspinele îți sunt însoțite de cuvinte calde despre zâmbete și momente frumoase sau despre un sărut pe creștet atunci când te aștepți mai puțin. Prietenia înseamnă o clipă, un cuvânt, un dragon din nor albastru! 

It was late, but she was too tired to sleep so at the question "you wanna join for a ride?", she said yes. He made her laugh without dwelling on a subject and although the tiredness and nerves of the day were there somewhere deep hidden from the surface, his words kept a smile on her face. He seemed not to notice the internal fight and occasionally marvelled ever her laughter. He didn't said where they were going, but they went out of Bucharest and at one point stopped the car near a roadside.
"- Get down!"
"- Here, in the middle of nowhere ...?"
Smiling at his craziness, she opened the door and raised her eyes to heaven...it was clear and covered of stars and the big full moon that was enveloping them was sending a call, so she join him - two strangers on a road far away from civilization, quietly, in a beautiful late autumn's night. She allowed her self a moment to observe the sky, to let the wind swaying slightly and look at the moon smiling...somewhere inside, she was a child again - that little kid who could sit for hours watching the sky and discover pets, forms and dragons which the clouds were drawing for her. Who would have thought that a walk at midnight could transport her centuries ago, to the child who enjoyed dragons and amities of a day old? Friendship can be a car trip, moments of moon or cloud shapes watching, or a midnight phone call with sighs accompanied by warm words about smiles and good times or is about a kiss on top of your hear when you least expect it. Friendship is a moment, a word, a blue dragon shaped cloud!