Bridging the Gap

În perioada de pauză acută de la blog, vreau să ții departe de tine gândul că am stat și vegetat, pentru că nu am făcut-o! Și având în vedere că am multe lucruri despre care nu am scris și care poate ar putea avea informații valoroase am decis că ar prinde bine un număr ț de articole „n în 1” și prin care să ofer resursele pe care și alții mi le-au oferit mie. Așa fac partea din grupul de omuleți care se adună sub #SharingIsCaring :)

Dacă mă citești, știi deja că sunt dependentă de traininguri și e o boală pe care o tratez cu participarea la cât mai multe activități care se încadrează în categoria mai sus menționată. Consider că voi aveam mereu lucruri de învățat și atunci când oamenii cu o experiență vastă sunt dispuși să împărtășească din cunoștințele lor, apăi păstrați-mi un loc în primul rând că eu vin să iau notițe.

Deși, am avut și momente care au pus pe fața mea un zâmbet amar și mi-au făcut sufletul să ofteze, acestea sunt mai rare decât cele care îmi sădesc în interior satisfacția de a fi petrecut o zi cu folos, pentru că plec de acolo cu resurse noi. Așa că, matematic vorbind stau bine la capitolul echilibru între satisfacție și insatisfacție în urma trainingurilor. Ori că știu eu să le aleg bine, ori că am avut noroc să dau peste echipe de oameni care organizează doar lucruri de calitate, n-am idee, oricum ar fi - sunt norocoasă.

Viața de voluntar mi-a oferit, poate chiar în egală măsură cu cea profesională, oportunități de a învăța, mi-a oferit unelte care să îmi ușureze munca, oameni care să îmi ofere răspunsuri la întrebări sau modalități de a deveni mai bună. Și, prin munca de voluntariat i-am cunoscut pe cei de la Bridging the Gap. Practic, ei sunt Organizație Non-Guvernamentală pentru alte Organizații și doresc să aducă la aceeași masă companiile și cât mai multe ONG'uri, pentru a se ajuta reciproc pentru o țară mai frumoasă.

În spatele BTG stau doi inimoși: John (un munte de scoțian și un guru al fundraisingului) și Mircea (un sufletist pasionat de biciclete și oameni - nu neapărat în ordinea asta). De la primul training organizat de ei, când eu m-am aflat în postura de cursant m-am simțit ca acasă.

Prima oară am învățat despre Comunicarea via Social Media în cadrul #AcademieiONG din punctul de vedere al unei organizații: ce cuvinte folosim, ce platforme, cum ne promovăm cu ce tipuri de mesaje și ce fel de poze. Cristina Pretorian (om de agenție de comunicare care s-a aflat în spatele platformelor de social media ale ONG-urilor cu greutate) ne-a vorbit din experiența ei, ne-a oferit studii de caz, informații și o analiză a pagini de facebook a fiecărei ONG participant la curs.

A doua experiență a fost la #BreakfastSessions unde am învățat de la Anna Heijker (designer de prezentări, este o olandeză stabilită momentan în Ro și colegă de Toastmasters) despre prezentări cu impact și când nu ai acces la laptop. De la cuvintele pe care le putem folosi, la materialele din care ne putem inspira, la public speaking.

A treia experiență a fost cu Adi Stanciu despre Stabilirea valorilor în organizația noastră, ca parte a trainingurilor Academiei ONG-urilor. O experiență revelatoare pentru orice leader, având în vedere că dacă tu nu ai viziune, nu are nici asociația ta. Și, fie că îți asumi sau ești desemnat ca leader de către echipă, trebuie să faci un pas în față și să fii conștient 24/24 că este o responsabilitate și că de tine depinde reușita sau eșecul. Am plecat de acolo întrebându-mă dacă sunt și dacă da, ce mă face pe mine un bun leader.

A patra experiență a fost despre design :) tot la un mic dejun și unde cei de la eLiberare Design ne-au vorbit despre importanța acestuia în dezvoltarea materialelor, a imaginii ONG-ului. Ne-au vândut niște ponturi și ne-au prezentat studii de caz din categoria „Așa da/Așa nu”. Cum susțin folosirea diacriticelor îți este evident că au avut atenția mea totală.

În cadrul celei de a cincea experiență și cea mai recentă am aflat că TOTUL ESTE DESPRE EVENIMENTE de la Ileana Racoviceanu cu ani de experiență în managementul evenimentelor și implicată activ în proiectele Tineret în Acțiune, devenit între timp Erasmus+. Și, ca deobicei, am plecat acasă cu o tonă de subiecte de postări blogosferice (timpul și cuvintele să fie de partea mea). Și uite așa am învățat despre Manualul de Cunoștințe ale Managementului de Evenimente, care are la bază mai marele și mai cunoscutul și mai magicul management de proiect, doar că merge mai adânc în zone care uitate undeva în beznă atunci când organizezi ceva s-ar putea să iasă și să îți dea un atac de cord când îți e lumea mai dragă. Despre el poți afla mai multe pe site-ul Juliei Silvers și îl poți întoarce pe toate părțile ca apoi să printezi fișa și să o pui la căpătâi pentru a o bifa de fiecare dată :)Tot în urma trainingului Ileanei am bifat că fecioarele sunt cele mai bune organizatoare - practic suntem făcute pentru așa ceva :), este o concluzie personală însă având în vedere că mă calific la toate cele 10 cerințe ale unui bun manager de eveniment nu am decât să ajung la concluzia că sunt perfectă pentru asta! 

Te las doar cu o inima unui eveniment reușit, pentru că dacă vei intra pe site-ul Juliei vei vedea că fiecare în parte are o mulțime de subcategorii de bifat, așa că atenția la detalii e musai să fie una dintre trăsăturile tale de bază ;) dacă vrei să pornești pe drumul managementului de eveniment.

 Sursă: http://www.juliasilvers.com/embok.htm

Sursă: http://www.juliasilvers.com/embok.htm

Având în vedere tonele de resurse care mă însoțesc acasă de fiecare dată când merg la astfel de traininguri, nu cred că te surprinde faptul că încerc, în măsura în care timpul mi-o permite să particip la cât mai multe de astfel de evenimente. Tu ce faci în timpul liber?